Povestiri erotice romanesti

Laude pentru editura Trei. A aparut prima Antologie de povestiri erotice romanesti. Ni se spune aici despre ea.

Intr-o tara in care atitudinea fata de sex penduleaza intre pudibonderie fara rost si vulgaritate extrema, cred ca asta ar fi primul pas inspre civilizatie adevarata. Mint, al doilea dupa publicarea textelor “erotice” ale lui Eminescu. Lasand la o parte faptul ca majoritatea mioriticilor nu fac diferenta intre erotism si pornografie, o sa constati la volan, in piata, in mijloacele de transport in comun si pe stadion ca romanul e foarte ofensat de anumite practici sexuale in special daca protagoniste sunt mama, sora sau rudele sale defuncte. De aici pana la atitudinea de mandrie fata de nivelul de civilizatie atins (vezi nordicii, care sunt ofensati daca le spui sa se duca “in padure” dar vor negocia atent daca le faci o “propunere” romaneasca neaosa) si acceptarea unei doze de firesc a actului sexual pe la noi cred ca mai e totusi lung drum. Abia astept sa parcurg acest drum. Imbracat in costumul originar si cu zambetul pe buze.

P.S.: de precizat faptul ca erotismul nu are nimic in comun cu actul sexual explicit, tag-ul l-am folosit doar ca sa sara numarul de vizitatori. Sic! In alta ordine de idei, un amic de-al meu (tanar bucurestean, student bine crescut) a facut ochii mari si mi-a zis “Nu prea cred” cand i-am explicat ca marii scriitori (creatori si promotori ai valorilor adevarate) sunt mari amatori de erotism, si mai toti au/au avut in sertarul inchis de la birou cate o schita deocheata.

“God wants me dead.” Oare?

Nu-i placut la spital indiferent daca esti in Romania sau in alta tara. Si, pana la urma, cine iti vrea raul cand ajungi la spital? Dumnezeu, bineinteles. Medicii nu au nicio legatura cu suferinta ta.

Ca fapt divers: cineva de pe forumul Brevcom a gasit textul pe forumul FacePunchStudios, care l-au gasit pe forumul PCPowerPlay. Eu l-am gasit pe forumul Rappelz postez aici un link catre intreaga poveste. Textul are 5 parti, nu e despre bebelusi maltratati de doctori (se pare ca e la moda subiectul) si e foarte amuzant. Daca ai rabdare sa-l citesti intra  pe forum la ei si zambeste!

La TeVe

Un lucru extraordinar mi s-a intamplat ieri seara. M-am intors acasa pe la noua jumate, am dat drumul la teve si am dat din greseala peste ceva frumos la care m-am uitat pana la sfarsit. Am prins ultimul episod din “Fantoma de la Opera”, in regia lui Joel Schumacher (cu Miranda Richardson, Patrick Wilson, Gerard Butler). Trei nominalizari la Oscar 2005, muzica de Andrew Lloyd Webber.

Exceptional spectacol, o schimbare placuta fata de serile in care schimbam programele doar din reflex, speranta de a gasi ceva interesant fiind dusa de mult. Printre apasarile de buton imi ranjeau dispretuitor Cristoiu, Diaconescu, Ciutacu, tipa de la meteo, Dan Negru, 50 Cent, politicieni, Esca, Becali, aia de la Bloc, Nora pentru ma-sa si vreun explorator surghiunit pe varf de munte cu o camera de luat vederi. Si-mi doream sa fiu si eu acolo langa el, macar sa-i tin de urat. Multumesc, TVR1.

A murit un poet

Dupa nici doua postari se impune adaugarea inca unei categorii. Parte pentru a nuanta aspectul de blog cu personalitate schizoida, parte pentru ca intr-adevar, nu e totul alb sau negru. Unele lucruri sunt gri. Sau cel putin sunt gri pana cand aluneca usurel spre alb sau spre negru.

Mircea Cartarescu scrie la EVZ. Pe teme politice. Chestiunea nu e noua si nici spectaculoasa. El ne anunta si pe site-ul personal ca a trecut de mult de la stadiul de poet la cel de “autor” Lasand la o parte priceperea sau nepriceperea sa in politica, ma intreb si eu ca omul cum se inarmeaza un om de calibrul sau cu atata rabdare ca sa reziste tuturor comentariilor gratuite care ii infecteaza josul paginilor din versiunea digitala a ziarului. Cel mai sigur ca s-a calit pe parcurs ce publica.

In alta ordine de idei, nu s-a vazut vreodata (pe la noi cel putin) ca din combinatia om de cultura – politica sa iasa ceva nud. Din acest motiv conducerea, stafful, precum si clientii “Magazinului pentru nudisti” pastreaza un minut de reculegere in memoria poetului ce a fost Mircea Cartarescu, si ii acorda titlul de Nudist Onorific. Speram doar ca in locul poetului nu se va naste niciodata un politician.

Clubul de sah ratb

E grozav. Cladire incadrata in categoria risc seismic I in urma expertizei. Nu trebuie sa fii seismolog/arhitect/destept ca sa-ti dai seama. Intri in gang, si de la un capat vezi cum sunt inclinati peretii. Pute a hoit la inceput. Miauna o instalatie de brad “Jingle Bells”. In curtea interioara se duc si mirosul si cantecul. Pe usa la intrare sunt lipite niste foi pe care sunt trecuti dragii nostri sahisti. Primul premiu, 700 lei. La categoria feminin, 400 lei. Cat ala de pe 7 la masculin. La juniori, premii mai mici. O lista cam de 30 de oameni.

Inauntru, o masa si un telefon, vitrina cu niste urne. De la distanta ai crede ca in ele se pastreaza ramasitele marilor sahisti romani disparuti de-a lungul vremii. Te gandesti ca poate nu-ti merge tie mintea bine, ca doar esti nudist. La o examinare mai atenta, tot asta iti inspira, chiar daca sunt inscriptionate “Locul I, II, campion etc.” Urne cu cenusa, clar. Unele trofee sunt simple vaze din ceramica. Vaze urate. Sala de jocuri are mese in patratele si scaune, doua table de sah pe perete cu piese magnetice, o tabla ca la scoala. O soba cu gaz, hartiute aruncate inauntru.

Pe pereti, postere dedicate cultului Victor Ciocaltea. A murit in timpul unui meci. Alte afise cu anunturi, concursuri, premii. Trebuia sa lasam ceva aici si sa ne intoarcem a doua zi. Nenea care are grija de loc ne asigura ca putem sa lasam orice, are el grija, ca doar e cu secu’…aaaah cu sereiu, stie sa pazeasca locu’. Toaleta are doua veceuri. Pe unul, e piesa regelui. Pe cealalta a reginei. Ca asa le sta bine, pe tron.

Imi place. E liniste. Poti sa gandesti. E un loc potrivit pentru cel cu mintea deschisa. Scopul ultim va fi sa joc o partida de sah dezbracat aici. Nu stiu sa joc sah, dar nu conteaza.