E grozav. Cladire incadrata in categoria risc seismic I in urma expertizei. Nu trebuie sa fii seismolog/arhitect/destept ca sa-ti dai seama. Intri in gang, si de la un capat vezi cum sunt inclinati peretii. Pute a hoit la inceput. Miauna o instalatie de brad “Jingle Bells”. In curtea interioara se duc si mirosul si cantecul. Pe usa la intrare sunt lipite niste foi pe care sunt trecuti dragii nostri sahisti. Primul premiu, 700 lei. La categoria feminin, 400 lei. Cat ala de pe 7 la masculin. La juniori, premii mai mici. O lista cam de 30 de oameni.
Inauntru, o masa si un telefon, vitrina cu niste urne. De la distanta ai crede ca in ele se pastreaza ramasitele marilor sahisti romani disparuti de-a lungul vremii. Te gandesti ca poate nu-ti merge tie mintea bine, ca doar esti nudist. La o examinare mai atenta, tot asta iti inspira, chiar daca sunt inscriptionate “Locul I, II, campion etc.” Urne cu cenusa, clar. Unele trofee sunt simple vaze din ceramica. Vaze urate. Sala de jocuri are mese in patratele si scaune, doua table de sah pe perete cu piese magnetice, o tabla ca la scoala. O soba cu gaz, hartiute aruncate inauntru.
Pe pereti, postere dedicate cultului Victor Ciocaltea. A murit in timpul unui meci. Alte afise cu anunturi, concursuri, premii. Trebuia sa lasam ceva aici si sa ne intoarcem a doua zi. Nenea care are grija de loc ne asigura ca putem sa lasam orice, are el grija, ca doar e cu secu’…aaaah cu sereiu, stie sa pazeasca locu’. Toaleta are doua veceuri. Pe unul, e piesa regelui. Pe cealalta a reginei. Ca asa le sta bine, pe tron.
Imi place. E liniste. Poti sa gandesti. E un loc potrivit pentru cel cu mintea deschisa. Scopul ultim va fi sa joc o partida de sah dezbracat aici. Nu stiu sa joc sah, dar nu conteaza.
12 aprilie, 2008 la 1:38 pm |
Din pacate in Romania nu se aloca fonduri in prezent pentru sah, decat la un nivel rudimentar. De-asta lumea sahista de aici se cam chinuie astfel. Am avea nevoie sa se nasca un Becali al sahului, as spune eu. Nu neaparat sa stie, dar sa ii placa!