Raftul vulpii, 15 martie 1892

“Analiza unei carti! Ce-am spune despre un comesean care, mancand o piersica zemoasa, ar scoate bucatile din gura sa le vada?”

Bumbac in Romania

Desi era o sala plina, desi oamenii au stat si in picioare ca sa-l vada pe laureatul premiului Nobel 2006, desi se presupune ca toti oamenii respectivi au citit cartile sale, domnii organizatori si prezentatori au tinut mortis sa-si bata joc de inteligenta publicului printr-un spectacol slab si prost regizat.

Domnul Orhan Pamuk a incercat ieri la Ateneu sa faca fata cu umor si nonsalanta intrebarilor stupide puse de cei prezenti si de jurnalisti, care n-au atins nici macar tangential lucrarile sale sau scriitura, ci s-au legat de tentativa de asasinare, de viata personala si alte aiureli. Asa-zisa “intalnire cu publicul cititor” de Bumbac s-a rezumat la un discurs sforaitor al lui Hurezeanu, la glumele lui neavenite despre scriitori si la temenele pana la pamant ale scriitorilor locali fata de geniul international al Bumbacului. Mainile timide ridicate din public in semn ca cititorii adevarati au intrebari (probabil chiar legitime si care sa nu aiba legatura cu lenjeria intima a prozatorului – oare o fi din bumbac?) au trecut neobservate.

Adaugam la aceasta zeama calduta niste greseli de traducere din engleza in romana, 3 microfoane la 10 oameni pe scena si trecerea celor “neinvitati” in zona galbena (comentariile au fost ca noi, cititorii, suntem atinsi de hepatita) si obtinem reteta pentru orice eveniment la care participa in general dl. Hurezeanu. Lipsa de bun simt.

Angajatii magazinului nostru au pus cateva frunze de scmochin pe ei pentru a participa la acest eveniment si au incercat pe cat posibil sa nu atraga atentia. Ar fi dorit sa-l intrebe pe domnul Pamuk daca umbla dezbracat prin casa cand nu-l vede nimeni, insa n-au fost lasati de organizatori. Am constatat deasemenea, fara parere de rau, ca doamna Mihaela Radulescu a tras chiulul.

Raftul vulpii, 1 octombrie 1897

“Si eu am vrut sa-mi las parul sa fluture in bataia vantului. Dar vai, vantul habar nu avea!”

BUM!!!

Nimic mai trist decat sa vezi un copil al strazii stand nedumerit printre ruinele fostei sale case: pasajul de la Universitate.

Cu siguranta ca lui, ca si trecatorului, ii este dor nevoie mare de mirosul intepator, cele 10 fast-fooduri care mai dau de pomana din cand in cand, de toaletele infecte si jegul de altadata. Si cand te gandesti ca pasajul ala n-a fost curatat niciodata de cand l-a construit raposatul, parca nu-ti vine sa crezi ca mami NATO are atatea pile la guvernanti. Sau la primarie. Cine o fi responsabil? Nu conteaza. Insa ar fi interesant dupa toata tarasenia asta, sa se traga o linie si sa se faca totalul cu cat s-a cheltuit: pe floricele, pe curatat strazile de mucuri de tigara, pe alungat aurolaci din centru, 2 steaguri la primarie, 4 la Parlament, cateva pe Splai…

Cu chiu cu vai s-au curatat strazile, s-au bagat gunoaiele sub pres si Bucurestiul s-a primenit de Summit. Politistii de la Rutiera isi fac treaba in sincron, toata lumea e in alerta sa nu cumva sa vina pacifi… teroristii in oras, iar dubiosii sunt saltati fara discutii. Ce e amuzant e ca gelul de manelar cu care s-a dat orasul nostru n-o sa tina decat cateva zile. Ca de, e luat de la Europa.

Se aude ca lui Boschete i-a placut inghetata de la Neptun. Oare in Bucuresti ce o sa-i placa? Fornetti de la Unirii? Unii pun banii ca o sa-i priasca foarte bine covrigii Brasoveni. Si tipul care va alerga in pielea goala pe langa bodyguarzii lui strigand : BUM!!!