Raftul vulpii, 25 februarie 1902

La inmormantare. Oare arat destul de indurerat?

Bum!

Pe aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv s-a tras un foc de arma in timp ce presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy si femeia lui top-model se pregateau sa se urce in avion. Presedintele, flancat de gorile care ii asigurau protectia, a luat-o la sanatoasa spre aeronava de teama ca este tinta unui atac terorist. Vedeti video pe CNN.

A rasuflat usurat eventual, caci n-a fost in pericol.

Era doar un soldat care si-a zburat creierii cu arma din dotare la cateva sute de metri departare.

Raftul vulpii, 28 septembrie 1889

Nu esti destul de copt, zici tu. Vasazica astepti sa putrezesti?

Muzeul de pietre

O vizita la Muzeul de Geologie din Bucuresti poate fi revelatoare din multe puncte de vedere.

In primul rand, e nedrept sa incadram geologia la categoria plictiseala academica. “Pietroaiele” la care te gandesti automat cand spui geologie sunt de fapt minerale, multe dintre ele oferind prin simplul mod de cristalizare (a.k.a. felul in care s-au format – cubic, tertagonal, trigonal, etc.) un specatcol mai captivant decat orice show de bling-uri Bvlgari sau D&G sau alte aberatii.

Se observa cum cuartul face casa buna cu pirita, calcita cu dolomita, agata cu aragonita si pe cat sunt de diverse combinatiile, pe atat sunt de frumoase. Nudistul de serviciu a ajuns la concluzia ca stibina este mineralul sau preferat, si recomanda fetelor iubitoare de cluburi si coctailuri rodocrozitul.

Da, da, erau si diamante expuse. Cel mai dur mineral, format sintetic, bla bla. Vreo cinci bucati, atat de mici ca nici n-avea rost sa le furi. Langa el trona si o halca grasa de rubin. Neslefuita. Deci, sfatuim toti cocalarii ale caror printzese vor “pietre” sa le duca la Muzeul de Geologie.

La capitolul pietroaie vechi si cam uratele, o alta revelatie: cladirea Palatului Copiilor din Bucuresti e placata cu travertin. La muzeu gasesti travertin din Pleistocenul Superior. Un pietrozaur respectabil.

Pe langa toate minunatiile, erau expusi si compusi biogeni. Mai precis, langa perle si corali aveau un locsor in expozitie si cateva pietre de la rinichiul cuiva. Nu se stie al cui, si nici cum au fost obtinute. Stim ca majoritatea suferinzilor de pietre la rinichi le pastreaza ca amintire.

Se merita deasemenea vazuta sala de la subsol in care sunt expuse minerale la lumina ultravioleta. Concertul de lumini e absolut superb.

Raftul vulpii, 27 ianuarie 1901

“Dumnezeu, care le vede pe toate, ce s-o mai fi amuzand!”